Geografie Suceava

Suceava este situată pe DN2/E85 făcând legătura cu Bucureşti şi Bacău, pe DN17/E58 făcând legătura cu Vatra Dornei şi pe DN29/E58 cu Botoşani.

Oraşul Suceava este situat pe magistrala 500 a Căilor Ferate Române, cu legătură la Bacău şi Bucureşti. Este legat prin Vatra Dornei de Transilvania. Oraşul dispune de trei gări: Gara Suceava (Burdujeni), Gara Suceava Nord (Iţcani) şi Gara Suceava Vest (Şcheia).

Oraşul dispune de un aeroport civil în partea de nord-est, în oraşul apropiat Salcea. Aeroportul are curse de 6 ori pe săptămână către aeroporturile Henri Coandă (Otopeni) şi Bacău. Începând din data de 7 martie 2006 au început să se efectueze curse de trei ori pe săptămână către Aeroportul Timişoara, cu legături la destinaţii internaţionale prin Carpatair. Începând cu data de 15 iulie 2009 se vor deschide şi noile curse cu legătură externă: Suceava – Viena şi Suceava – Veneţia, precum şi cursa internă Suceava – Cluj.

Geografie

Municipiul Suceava este situat în platforma Suceava-Bosanci, parte componentă a Podişului Sucevei şi care face parte din Podişul Moldovei.

Relief

Aspectul caracteristic al reliefului Sucevei este cel al unui vast amfiteatru, cu deschidere spre valea râului Suceava, cu înălţimea maximă de 435 m (dealul Ţarinca) şi cea minimă de 270 m (în zona albiei râului Suceava).

Relieful din zona oraşului şi din împrejurimi este foarte variat, cu o fragmentare sub formă de platouri, coline (cueste) şi dealuri (Zamca, 385 m; Viei, 376 m; Mănăstirii, 375 m; Ţarinca, 435 m) separate de văile râurilor Suceava, Şcheia, Râul Târgului, Bogdana şi Pârâul Morii.

Orientarea generală a interfluviilor, cât şi a văii Sucevei este NV—SE, conform structurii geologice cu caracter monoclival. Pantele reliefului se prezintă destul de variat. Majoritatea lor, aproximativ 60% din suprafaţa teritoriului, sunt sub 3°, 25% din teritoriu cuprinde pante între 3 şi 10°, iar 15% din teritoriu are pante peste 10°.

Principalele unităţi de relief din oraş şi din zona înconjurătoare, de vârstă cuaternară, pot fi clasificate în trei mari grupe:
- platourile, larg vălurite, reprezentate prin dealul Zamca şi dealul Cetăţii; cele sub formă de coline se întâlnesc numai în partea de sud-est a oraşului;
- versanţii deluviali (circa 25% din suprafaţă), apăruţi ca urmare a dinamicii active a proceselor geomorfologice (alunecări de teren, eroziuni areolare şi liniare), se întâlnesc mai ales în bazinul superior al văii Râului Târgului, pe versanţii de vest şi sud-est ai dealului Zamca şi pe versantul drept al Sucevei;
- şesurile aluvionare, modelate sub forma unor trepte, au un caracter îmbucat.

Ele s-au detaşat ca trepte prin adâncirea succesivă a albiei Sucevei astfel:
o treaptă între 0 şi 2 m, inundabilă;
o treaptă mai înaltă între 2 şi 4 m, inundabilă periodic;
- ultima treaptă între 4 şi 7 m este cea mai înaltă a şesului.

În afara acestor trei trepte ale şesului se mai pot delimita încă şase terase:
- terasa de 20-25 m în zona abatorului Burdujeni;
- terasa de 60-70 m, dealul Burdujeni;
- terasa de 100 m, dealul Viei şi dealul Mănăstirii;
- terasa de 130-140 m, dealul Velniţei;
- terasa de 150-160 m, dealul Ţarinca;
- terasa de 180-190 m, dealul Căprăriei.